Farsa „Ce te doare?” [2]

... continuarea mult asteptata ;) ... NU este pericol de plictiseala ... Lucian SPETCU (Camil) interpreteaza:

Îmi voi permite să comentez anumite aspecte ale sondajului, punctând problemele de care m-am lovit în Universitate. Dintre doleanţele studenţilor, cele mai multe îşi vor găsi soluţia, pentru că sunt nenumărate demersuri în acest scop, însă pentru altele chiar nu se face nimic şi vorbesc de corupţie şi de impertinenţa secretarelor. Ca să nu apară comentarii inutile propun un test poligraf făcut pe un eşantion de zece cadre didactice şi zece studenţi, aleşi la întâmplare, cărora să li se pună o singură întrebare: „Ai luat şpagă în acest an?”, respectiv „Ai cumpărat vreun examen în acest an?”. Numele celor testaţi să rămână necunoscute, fiiindcă nimeni nu e interesat de o execuţie publică ci doar de cuantificarea fenomenului. Personal am cumpărat un singur examen şi ăla în anul întâi printr-un intermediar.

Generalizarea „impertinenţa secretarelor” nu este corectă, deoarece sunt şi unele secretare amabile. Pentru a ieşi din spaţiul generalităţilor, voi da un exemplu de secretară imperinentă, în speţă doamnă mai în etate de la Facultatea de Inginerie Electrică. Fiind trimis la secretariat de un superior pentru rezolvarea unei probleme, care tangenţial mă privea, am observat că doamna secretară despre care vorbesc, nu prea ţine pasul cu tehnica modernă sau poate o anticipează, întrucât zbiera la un copiator „Opreşte-te!!!!!”, ceva de tipul „Sesam închide-te!!” din povestea „Ali Baba şi cei patruzeci de proşti” povestită de sfioasa Şeherezada într-o noapte cu lună plină. Copiatorul nu a ascultat-o şi a continuat să arunce din el foi. Printr-o intervenţie divină (cred), copiatorul s-a oprit şi doamnă secretară şi-a făcut timp şi pentru noi (eram cu o colegă). La auzul problemei noastre s-a întors cu fundu’ şi a început să urle aşa de amoru artei, specialitatea casei acolo. Am plecat de la reprezentaţie, întrucât sunt un om ocupat şi dacă vreau circ ma duc la circ, nu la secretariat. Înţeleg că doamna secretară este stresată, însă dacă nu mai face faţă acestei meserii solicitante să se ducă la păscut bobocii pe toloacă, acolo sigur nu o va deranja nimeni.

Unele soluţii date de studenţi sunt utopice, altele hilare şi prea puţine de luat în seamă. Despre organizaţiile studenţeşti pot spune că studenţii aderă la ele, exact cum aderă şi la partidele politice, adică pentru anumite avantaje de moment: invitaţii la discoteci, participări la fel de fel de conferinţe inutile, unde se bea şi se mănâncă mult şi pe degeaba şi gestionarea unor sume de bani, din care se poate ciuguli.

Această campanie furibundă, popularizată prin nişte abţibilduri kitch, în care zonele dureroase ale corpului uman, indicate în reclamele Nurofen prin cerculeţe de culoare roşie, au fost transferate sugestiv în zona cotului şi a fundului, nu este decât încă o fumigenă în stilul Băsescu, pentru a arăta organismelor europene că în România se luptă zdravăn împotriva corupţiei. Acest lucru ar trebui să sensibilizeze organismele europene să-şi deschidă pungile pentru a finanţa noi şi noi ţepe de acest gen, din care nişte băieţi descurcăreţi şi înzestraţi cu talentul zbieratului şi acuzatului public, să-şi umple buzunarele.

Cei care s-au simţit vizaţi au încercat să pună beţe în roată simulacrului, pentru că, cine ştie, poate cineva îi arată cu degetul şi unii mai mari în grad, prinşi de fervoarea integraţionistă s-ar fi dispensat de ei, forţaţi fiind de împrejurări.

O secretomanie suspectă a înconjurat toată această campanie, lucru ce mă duce cu gândul la practicile de tip comunist, încă foarte uzitate la noi. Ce e sigur e că în USV avem parte de o corupţie generalizată şi cei mai mulţi, cadre didactice, reponsabili cu cazările în cămine şi studenţi, preferă să o ascundă sub preş şi să profite de ea, făcându-se că plouă, în loc să încerce izolarea acestei tumore maligne.